Adeseori se intampla ca cineva se vede pe sine stand linistit si tacut, dar cand fratele sau spune un cuvant care il deranjeaza, el este tulburat. Asadar el crede ca el e prea suparat pe el, spunand ca “Daca el n-ar fi venit si n-ar fi vorbit cu mine si sa ma deranjeze n-as fi pacatuit!” Dar asta este prostesc si absurd!
Persoana care a vorbit cu el i-a dat aceasta patima? El pur si simplu i-a aratat patima care era in el; asa ca, daca el voia putea sa se pocaiasca de ea. El este ca painea frumoasa care se remarca pe dinafara, dar cand cineva o rupe, o vede mucegaita. In acelasi fel, el statea, asa cum credea, in pace, dar el avea aceasta patima in el de care el nu stia. Fratele sau a spus un singur cuvant si a scos la iveala murdaria ascunsa in el. Prin urmare, daca el vrea sa primeasca mila, trebuie sa se pocaiasca, sa se curete pe sine, sa sporeasca si trebuie sa intelaga ca ar trebui sa multumeasca fratelui sau pentru ca el a fost cauza acestui mare beneficiu duhovnicesc.