Acum a venit timpul, fiilor duhovnicești, mai mult ca oricând, când trebuie să discerneți cu atenție între purtătorii înaltei chemări de Păstor al Bisericii lui Hristos, care dintre ei slujește cu adevărat lui Hristos și care dintre ei și-a vândut sufletul slujitorilor spurcatului Antihrist care trebuie să apară. Trebuie să discerni ca nu cumva să te trezești că urmezi unui lup - chiar îmbrăcat în piele de oaie - înloc să urmezi unui adevărat păstor.
Cei mai periculoși dintre acești falși păstori sunt aceia care mărturisesc o pace cu toată lumea sub pretextul „necondamnării” și a „dragostei și iertării creștine”. Să ne amintim că pacea cu Antihrist și cu slujitorii lui este deja o trădare și o luptă împotriva lui Hristos(Cine nu este cu Mine este împotriva Mea).

Nu toată pacea e plăcută lui Dumnezeu și nici nu trebuie să rupem toată pacea. Sfinții Părinți, dascălii vieții duhovnicești, spun că există o „dezbinare binecuvântată” și o „pace dezastruoasă”. Trebuie să iubim doar pacea adevărată, cea care are ca scop unirea cu Dumnezeu. Învățătorul Dragostei Însuși, Domnul nostu Iisus Hristos, spune că nu toată pacea e plăcută lui Dumnezeu și că nu e necesar să prețuim si să iubim toată pacea:„Să nu credeți că am venit să aduc pacea pe pământ. Nu, am venit să aduc sabie(Matei 10, 34). În același timp, Domnul a învățat în continuu pe ucenicii Săi pacea, blândețea și smerenia iar la Înălțarea Sa i-a binecuvântat cu pacea Lui zicând: Pacea Mea v-o las vouă(Ioan 14.27). Această „pace a lui Hristos” care depășește orice înțelegere, după spusele Apostolului, este o pace specială care nu are nimic în comun cu vreo altă pace omenească . Pacea lui Hristos este acea pace bună și folositoare, care, după cum explică Sfinții Părinți, are un scop bun și mântuitor și ne unește cu Dumnezeu. Oricare altfel de pace, oricât de atrăgătoare ar părea, trebuie respinsă ca pe o înșelăciune drăcească.
Deci, după cum spun Sfinții Părinți, trebuie să apelăm la sabie(dezbinare), adică să rupem legăturile cu ereticii și să nu ne întinăm cu neghina, fiind adăugați la cei lepădați de Hristos. Un creștin nu poate fi în pace cu satana, cu ateii, apostații, ecumeniștii și nici cu ereticii sau cu schismaticii. Nu poate fii niciun fel de pace cu prigonitorii credinței și ai Bisericii, cu hulitorii și batjocoritorii sfintei credințe, nici cu propovăduitorii ecumenismului, ateismului și necredinței. (Din scrierile Arhiepiscopului Averkie Tauchev de Jordanville 1906-1976)

Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urâ și pe celălalt îl va iubi, sau pe unul îl va iubi și pe celălalt îl va disprețui; nu puteți să slujiți și lui Dumnezeu și lui mamona.(Matei 6;24)
Cei mulţi sunt indiferenţi sau au idee eronată că trebuie să ne luptăm doar ca să mântuim sufletul nostru. Ce fac ceilalţi şi mai ales clericii, nu este treaba noastră să îi judecăm. Astfel zic şi se liniştesc.
Cu o asemenea mentalitate şi fără împotrivire, răul se va întinde ca o cangrenă. Ecumeniştii îşi vor impune voinţa peste tot şi puţinii credincioşi vor fi ponegriţi ca talibani, ca limitaţi, fanatici şi oameni ai urii etc. Şi nu e de mirare: „Dacă pe stăpânul casei l-au numit Beelzebul, cu atât mai mult pe casnicii lui?” (Matei 10, 25) - Mitropolit Augustin de Florina (1907 - 2010)
Venind la Sfântul Ioan Iacob de la Hozeva un important donator pentru mănăstire și chemându-și șoferul care era musulman să stea și el la masă, Sfântul nu a vrut să stea la masă cu musulmanul și și-a stricat astfel relația cu importantul donator care a plecat nervos fără să mai dea niciun ban mănăstirii. Iată exemplu ortodox de la un Sfânt din secolul XX, un exemplu de relaționare cu păgânii și ereticii, un exemplu de antiecumenism. Și priviți ce fac clericii de azi, de multe ori stau la masă cu eretici și păgâni musulmani sau ce-or mai fi ei, mânâncă împreună, se sărută, se roagă(încălcând sfintele canoane) și consideră a avea același Dumnezeu, fac căsătorii mixte făcând niște mascarade de slujbe de sfințire rugându-se la Dumnezeu să binecuvânteze comuniunea și însoțirea cu ereticul de care Dumnezeu a poruncit să fugim, să ne depărtăm, ori clericii “înțelepți” de astăzi fac invers și crează confuzie, neîncredere și tulburare căci pace autentică nu au cum să facă căci nu-L au pe Hristos. Pacea compromisului e liniștirea omului aflat în primejdie de moarte, făcându-l să se simtă în siguranță atunci când îl paște un pericol iminent; oare asta nu e minciună?
„Bine este să trăim în pace cu toți, dar numai cu aceia care cugetă aceleași despre buna credință ortodoxă. Și este mai bine să ne războim atunci când pacea lucrează conglăsuirea către rău”(erezie) - Sfântul Maxim Marturisitorul
„De mii de ori este mai bună dezbinarea care se face pentru cuvintele bunei credințe ortodoxe decât pacea, când aceasta este unită cu patimile.” - Sfântul Grigorie Teologul.
Zis-a Avva Pimen: întâia dată fugi îndată, a doua oară fugi, a treia oară fă-te sabie.(Patericul)
„De omul eretic, după prima și a doua mustrare, depărtează-te, știind că unul ca acesta s-a abătut și a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit(Tit 3:10-11)
„De eretici trebuie să fugiți ca de fiare. Trebuie să vă feriți de ei, fiindcă mușcăturile lor sunt greu de vindecat.”
„Cel mai groaznic este să te temi de ceva sau de cineva mai mult decât de Dumnezeu, și din cauza fricii acesteia, slujitorul adevărului să devină trădător al învățăturii credinței și adevărului.”