(Parantezele sunt puse de mine pentru a intelege mai bine traducerea folosind sinonime)
Despre Sfantul Tar Martir Nicolae al II-lea Sfantul Ioan Maximovici scrie:

“Acum blestemat esti tu, izgonit din pamantul acesta, care si-a deschis gura ca sa primeasca din mana ta sangele frateului tau!(Facerea 4,11)

Asa i-a vorbit Dumnezeu lui Cain dupa ce la ucis pe Abel. Blandul si prietenosul Abel era la pamant, fara respiratie si fara glas. Dar sangele sau a strigat(a ajuns) pana la Rai. Pamantul a strigat, natura a strigat, cerandu-I lui Dumnezeu sa faca dreptate. A strigat, pentru ca nu a putut sa taca, fiind zguduit de crima comisa.
Acestea sunt intamplari care zguduie elemente(obiecte) fara suflet. Apoi Insusi Dumnezeu face dreptate asupra lor. Astel a fost prima crima, a lui Cain. Asa au fost foarte multe alte crime grave. Acestora apartine si teribilul regicid in Ekaterinburg.

De ce Tarul Nicolae al II-lea a fost prigonit, calomniat si ucis? Pentru ca el a fost Tar, Tar din Mila lui Dumnezeu. El a fost purtatorul si intruchiparea perspectivei ortodoxe asupra faptului ca tarul e robul lui Dumnezeu, Unsul lui Dumnezeu, si ca Lui el trebuie sa dea socoteala de poporul incredintat lui, pentru toate faptele si actiunile, nu doar cele facute personal(in particular) ci si ca Tar.
Astfel credeau rusii ortodocsi, astfel a invatat Biserica Ortodoxa si Tarul Nicolae de acest lucru si-a dat seama si l-a adeverit.
El a fost intru totul patruns de aceasta constienta. El a vazut purtarea coroanei imperiale ca un serviciu(datorie) adus lui Dumnezeu. El a tinut asta de-a lungul tuturor deciziilor importante, de-a lungul intrebarilor responsabile care s-au ivit. De aceea el a fost atat de ferm si neclintit in acele intrebari despre care el era convins ca asta a fost voia lui Dumnezeu; el a stat tare pentru ce i se parea necesar penntru binele taramului(tarii) pe care era stapan. Si cand a vazut ca e imposibil pentru el sa execute conform constiintei lui serviciul de Tar, a lasat coroana imperiala, ca Sfantul Boris Printul, nevrand sa fie cauza dezbinarii, tulburarii si varsarii de sange in Rusia. Sacrificiul de sine al Tarului, care nu a adus beneficii Rusiei ci din contra, a dat o si mai mare oportunitate pentru a comite crime fara pedeapsa, a adus suferinta si tristete de neconceput. Dar el a aratat in ele o si mai mare maretie a sufletului care l-a asemuit Dreptei Lucrari.
Rautatea dusmanilor sai nu s-a diminuat. A fost periculos pentru ei chiar si atunci, pentru ca el a fost purtatorul constiintei faptului ca autoritatea suprema ar trebuie sa fie supusa lui Dumnezeu, ar trebuie sa primeasca sfintire si putere de la EL pentru a face voia Lui. El a fost o intruchipare vie a credintei in providenta divina care lucreaza in destinele natiunilor si a oamenilor si indreapta conducatori supusi si credinciosi lui Dumnezeu spre fapte bune si folositoare. Asadar el a fost intolerabil pentru dusmanii credintei si a acelora care se straduiesc sa aseze judecata umana si facultatile umane deasupra la orice.
Tarul Nicolae al II-lea a fost un slujitor al lui Dumnezeu prin conceptia lui despre lumea interioara(inner world-outlook), prin convingere, prin actiunile lui si el era astfel in ochii tuturor ortodocsilor rusi. Lupta contra lui a fost aproape legata de lupta impotriva lui Dumnezeu si a credintei. Intr-un cuvant, el a devenit martir, ramanand credincios Conducatorului a celor ce conduc, si a acceptat moartea in acelasi mod cum au acceptat-o martirii.

Semnificatia apocaliptica a Sfantului Tar Martir Nicolae al II-lea

“…taina faradelegii se si lucreaza pana cand cel care o impiedica acum va fi dat la o parte, si atunci se va arata cel fara de lege…(II Tesaloniceni 2;7-8)

“Si cine este ‘cel care o impiedica’? Imperiul Roman o impiedica, conform Sfantului Ioan Gura de Aur:

“Deci intr-adevar el mai spune aici:”Si este doar unul ce o impiedica acum, pana ce va fi dat la o parte”. Cand va fi dat la o parte Imperiul Roman, atunci el va veni. Fireste. Atata timp cat frica de acest imperiu dureaza, nimeni nu se va inalta bucuros, dar atunci cand imperiul va fi desfiintat, el va ataca anarhia, si se va stradui sa prinda guvernarea, conducerea si a omului si a lui Dumnezeu.
Dupa caderea Constantinopolului(Noua Roma) in 1453, Moscova a devenit a treia si ultima Roma si Imperiul Rus a devenit mostenitorul Imperiului Bizantin.

Parintele Serafim Rose scrie despre asta dupa cum urmeaza:

Cel ce impiedica aparitia lui Antihrist in lume, omul faradelegii si a anarhiei, ultimul si cel mai puternic dusman al lui Hristos si a Bisericii Lui, este - in invatatura Sfantului Ioan Gura de Aur si a altor Parinti ai Bisericii - autoritatea legiuita, simbolizata si reprezentata de Imperiul Roman. Aceasta idee a fost reprezentata intru totul de Imperiul Crestin: prima data in Bizant, cand Constantinopolul era a doua Roma si apoi in Imperiul Ortodox Rus cand Moscova a devenit a treia Roma. In 1917 “era constantiniana a luat sfarsit, Imperiul Ortodox a fost nimicit iar lumea, incepand cu Moscova, a fost aruncata intr-o era de faradelege si ateism(si in viata crestina, de apostazie) cum nu a mai fost pana atunci,
Tarul Nicolae al II-lea a fost ultimul reprezentant al acestui ideal de legiuire(stapanire) autoritar crestina iar era faradelegii a inceput aproape odata cu uciderea lui. Pentru crestinii ortodocsi, totusi, noua era incepe cu un martir, un martor al Bisericii Ortodoxe, credincios pana la sfarsit Bisericii si chemarii sale sfinte.