O influenta mai subtila si mai putin stiuta care pare sa fi indispus multi teologi ortodocsi contemporani si ganditori in timpurile recente e Perennialismul. Perennialismul e definit pe Wikipedia ca o perspectiva asupra spiritualitatii moderne care vede fiecare traditie religioasa a lumii impartasind un singur,metafizic adevar sau origine din care toate cunostintele si doctrinele exoterice si ezoterice s-au dezvoltat.

Dintr-un punct de vedere ortodox, aceasta idee are ceva adevar in ea. Noi, ca crestini ortodocsi, am inteles ca Dumnezeu S-a aratat pe Sine Insusi umanitatii intr-un mod limitat si in apropierea foarte simplista s-ar fi putut spune ca toate religiile moderne au o forma de Adevar original in ele. Totusi intrebarea este cat de mult adevar inca este prezent in religiile variate pe care le vedem astazi, si cum crestinatatea ortodoxa se potriveste in acest tablou. In special asta este important de examinat, pentru ca punand asta in lumina potrivita, ne va ajuta sa ne ferim de pericolele de a cadea in capcanele puse astazi de curentele perenialisme, in special influenta ei asupra miscarii ecumeniste.

Este important sa incepem acest eseu observand ca Perennialismul este foarte apropiat de idea teoriei ramurilor pe care ecumenismul e intemeiat. Ca atare, ecumenistii din timpurile recente sustin ca toate denominatiunile crestine au un oarecare fel de Adevar pastrat in ele si prin urmare nu sunt complet lipsite de har. Asa cum perenialistii incearca sa se duca inapoi la origini si sa gaseasca acel “adevar metafizic original”, ecumenistii sustin ca toate denominatiunle crestine, incluzand Biserica Ortodoxa, au acelasi Dumnezeu pe care trebuie sa-l redescopere.

Ganditorul principal al miscarii perennialiste a fost Rene Guenon(un mason educat in scolile iezuite de la o varsta timpurie), care, asemeni Parintelui Serafim Rose, pare sa fi fost in cautarea Adevarului absolut, dar in comparatie cu el, niciodata nu l-a gasit. Luand in considerare motivele enumerate mai sus nu e de mirare ca influenta sa se pare sa fi crescut printre multi teologi ortodocsi si clerici de rang inalt din zilele noastre. Antiecumenistii au demonstrat de mult ca principala problema cu ecumenismul este ca el se abate de la idea ca Biserica Ortodoxa este singura Biserica Adevarata data de Dumnezeu catre om in forma ei completa, desavarsita de la intemeierea ei. Ecumenistii sustin ca Biserica e un fel de entitate intr-o oarecare “cautare spirituala continua”(ca toti ceilalti) a carui scop este sa conduca omul intr-o viitoare unire cu Dumnezeu care va fi descoperita intr-un punct mai indepartat in timp. Parintii Serafim Rose si Herman Podmosenski au identificat acest punct ca fiind definit “Punctul Omega” de catre alt ganditor contemporan iezuit, Teilhard de Chardin:

“In acelasi timp cand universul evolueaza in Trupul lui Hristos, dupa Teilhard de Chardin, omul insusi ajunge la culmea dezvoltarii sale evolutionare(evolutionary development), care e numita Super Umanitate. El spune, “Daca…dovezile obliga motivele noastre sa acceptam ceva mai maret decat omul de astazi in sarcina(gestation) sa pe pamant,…ca sa fim in stare sa continuam sa ne inchinam, sa adoram ca inainte, trebuie sa putem sa ne spunem in timp ce privim la Fiul Omului, (nu “Apparuit humanitas”, dar) “Apparuit uperhumanitas”, lasam sa apara Super-umanitatea.”Umanitatea ar ajunge la un punct de dezvoltare atunci cand s-ar desprinde complet de pamant si se va uni cu Omega, un fenomen in aparenta asemenator cu moarte probabil, dar in realitate metamorfoza simpla si aderare la sinteza suprema. Asta este, această noua stare care vine. El il numeste Punctul Omega, punctul in care se ridica toata creatia.”(citat din “Cursul de supravietuire ortodoxa”)

Astazi putem gasi foarte putine surse ortodoxe car par sa ofere unui cautator spiritual adevarat luminarea de ce punctele de vedere ale lui Rene Guenon sunt un pericol spiritual adevarat. O critica de acest fel a fost Philip Sherrard, un perennialist(din pacate) si membru al Bisericii Ortodoxe Grecesti. Aici este cum a incercat sa-l infirme pe Rene:

http://thechristianmysteries.blogspot.com.au/2011/04/late-philip-sherrard-and-member-of.html

Defunctul Philip Sherrard, un perennialist si membru al Bisericii Ortodoxe Grecesti, dedica un lung capitol in ultima sa carte, Crestinatatea: Trasaturile unei Traditii Sfinte, la “Logica Metafizicilor in Rene Guenon” - desi punctele pe care le face sunt la fel de aplicabile ca la Schuon dupa cum vom vedea. Guenon a facut mai mult ca oricine sa readuca perceptia metafizica in secolul nostru, spune Sherrard. Dar el a facut doua ipoteze care l-au predispus impotriva Crestinismului si pentru Vedanta(si care ajuta sa fie explicata propria lui convertire de la Catolicism la islam). Prima dintre aceste ipoteze a fost ca o corelatie stricata trebuie pastrata. Intre ordinul metafizic si cel logic- astfel se excluda in avans mai mult paradoxala relatie crestina intre Unitate si Trinitate in Dumnezeire. A doua ipoteza a fost ca fiecare “hotarare” a Absolutului trebuie sa fie un fel de forma de limitare si de aceea este incompatibila cu natura divina. Aceste doua ipoteze l-au dus pe Guenon intr-un apofaticism atat de radical incat el n-a putut afirma nimic Absolut, decat prin calea negarii- incluzand, desigur, o negare a Treimii Crestine.

Inainte de moartea sa, atunci, Sherrard a ajuns la concluzia ca un ganditor crestin care accepta Revelatia trebuie sa inceapa de la un punct de vedere intru totul diferit- trebuie sa inceapa, de fapt, de la cunostinta ca Principiul suprem e Treimea, si pe deasupra acea “personalitate”(intr-adevar, tripla Personalitate) in Dumnezeu nu e neaparat o limitare. Fara ea, de fapt, Absolutul nu are o libertate adevarata sa se determine pe sine sau sa creeze o lume: libertatea lui Dumnezeu devine doar absenta constrangerii exterioare. Desi Sherrard isi asuma apropierea de “unitatea transcendentala” a lui Schuon de la un capat la celalalt al cartii sale, aceasta perspicacitate cheama in punerea la indoiala unei invataturi de baza a lui Schuon: aceea ca o divinitate personala(sau Tri-Personala) deriva dintr-o Dumnezeire impersonala si va fi “dizolvata” in “gnoza” care transcenda Fiinta.(Dupa cum scrie Sherrard, “Aceasta vedere astfel implica o respingere totala a ultimei valori si realitati a personalului. Solicita, ca o conditie a cunoasterii metafizice un impersonalism total- anularea si instrainarea persoanei.)

Cu toate ca era Perennialist se pare totusi ca spre sfarsitul vietii sale, Philip Sherrard,(tocmai ca Vladimir Soloviov care a cochetat cu ideile filozofice ale timpului sau si a fost sub tentatie constanta sa se converteasca de la Ortodoxie la catolicism, dar a rezistat si Dumnezeu i-a acordat in ultimul an al vietii sale o revelatie din care a iesit ceea stim astazi ca “O scurta povestire despre Antihrist” care merita sa fie citita) a ajuns sa realizeze ca diferenta majora dintre Perenialism si Ortodoxie este Revelatia Divina. In timp ce Perennialismul este o cale rationala de a cauta pe Dumnezeu si intelepciunea Sa, Ortodoxia este adevarul lui Dumnezeu descoperit omului, chiar daca nu in toata plinatatea sa, din moment ce in starea aceasta cazuta nu e posibil pentru om sa-L cunoasca si sa-L inteleaga desavarsit pe Dumnezeu. Crestinatatea Ortodoxa accepta asta ca pe o realitate si cauta sa adauge ceva mai mult cu ajutorul judecatii sau intelepciunii umane ci doar prin Revelatie Divina. Si aceasta este idea adevarata despre izbavire si mantuire - prin Pocainta si Revelatie Divina omul ajunge sa cunoasca mai mult despre natura lui Dumnezeu. Aceasta Revelatie Divina nu lucreaza pentru umanitate ca un intreg, ci la un nivel individual, in acord cu gradul in care acea fiinta umana poate sa se rupa de pacat si de sine cu scopul de a se uni cu Dumnezeu. Este foarte clar ca Revelatia Divina a fost data omenirii prin diversi Barbati Sfinti si Femei Sfinte, care pentru propriu lor “podvig”(nevointa, lupta duhovniceasca) au fost gasiti vrednici pentru a fi lasati sa vada din ce in ce mai mult in natura divina a lui Dumnezeu si sa o marturiseasca inaintea altora.

In comparatie cu asta, perennialistii sustin ca umanitatea este intr-un mod colectiv intr-o lupta sa-L gaseasca pe Dumnezeu si intr-un fel de “evolutie spirituala” continua care intr-un sfarsit va indeplini unitatea ei cu divinitatea. Este limpede ca credinte gresite de acest tip pot duce doar la revelarea Antihristului care trebuie sa apara si care a promis “o imparatie a raiului pe Pamant”.

Pentru a asemana cum cautarea omeneasca a lui Dumnezeu se deosebeste de Revelatia Dumnezeiasca este exemplul celor Trei Magi. Desi ei nici macar nu au fost in dreapta credinta, ei au avut dispozitia spirituala corecta si smerenie inaintea lui Dumnezeu, si asa au fost gasiti vrednici sa primeasca revelatia dumnezeiasca despre nasterea Domnului nostru Iisus Hristos.

In mod similar, sa ne gandim la experienta personala a fericitului nostru Parintele Serafim Rose, care intr-una dintre scrisorile sale, timpuriu a admis ca a fost insuflat de Rene Guenon in cautarea pentru gasirea Adevarului, dar a fost Revelatia Divina care intr-adevar l-a pus pe drumul cel bun:

“Asa s-a intamplar ca Rene Guenon a fost principala influenta in formarea conceptiei intelectuale proprii(foarte departe de problema Crestinismului Ortodox). Am citit si am studiat cu nerabdare toate cartile lui de care m-am prins. Datorita influentei sale am studiat limba chineza veche si m-am hotarat sa fac pentru traditia chineza ce a facut el pentru hindu; am reusit chiar sa intalnesc si sa studiez cu un reprezentant autentic al traditiei chineze si am inteles bine la ce se refera el prin diferenta dintre astfel de profesori si simpli “profesori” care predau in universitati.

Rene Guenon a fost cel care m-a invatat sa caut si sa iubesc Adevarul mai presus de toate si sa fiu nemultumit cu altceva; asta e ceea ce in final m-a adus la Biserica Ortodoxa. Poate un cuvant din experienta mea va fi de ajutor pentru voi sa stiti.

De ani de zile in studiile mele am fost multumit sa fiu “deasupra tuturor traditiilor” dar cumva credincios lor; am mers mai adanc in traditia chineza doar pentru ca nimeni nu a prezentat-o in Vest dintr-un punct de vedere cu totul traditional. Cand am vizitat o Biserica ortodoxa a fost doar pentru a vedea o alta “traditie”- stiind ca Guenon(si unul dintre ucenicii lui) au descris Ortodoxia ca cea mai autentica dintre traditiile crestine.

Totusi, cand am intrat intr-o Biserica ortodoxa pentru prima data(o Biserica rusa in San Francisco) ceva mi s-a intamplat mie, ceva care nu am experimentat in niciun templu budist sau estic, ceva in inima mea a zis ca aceasta este acasa; ca toata cautarea mea a luat sfarsit. Nu prea stiam ce.. inseamna aceasta pentru ca serviciul divin era destul de straniu pentru mine si intr-o limba straina. Am inceput sa frecventez slujbele ortodoxe mai frecvent, treptat invatand limba ei si obiceiurile, dar inca tinand toate ideile mele guenoniste de baza despre toate traditiile spirituale autentice.”

Acum putem vedea clar de ce Ortodoxia este singura Biserica Ortodoxa Adevarata si de ce neramanand adanc inradacinat in Ea devenim prada spirituala pentru intelepciunea acestui veac, si astazi, mai mult ca oricand, trebuie sa fim atenti la aceste pericole. Voi folosi doar cateva paragrafe scurte din Capitolul Introducere a cartii lui Rene Guenon “Domnia Cantitatii si Semnele Vremurilor” si sa ofer niste scurte comentarii sa arat cum omenirea este impinsa catre o “constiinta umana globala” menita sa inlocuiasca pe Dumnezeu si cat de usor este de identificat aceasta in filozofia perennialista. Cu toate ca Teilhard de Chardin a identificat aceasta constiinta umana globala cu “Hristos”, de fapt nu are nicio asemanare cu Hristosul Ortodox, Care a venit in lume pentru a ne readuce pe drumul cel bun, si sa ne arate cat de departe am deviat de la adevar pe atunci. Din nou aceleasi idei gresite cum au existat inainte de Hristos, astazi sunt pregatite sa deraieze Adevarata Credinta(Ortodoxia) din nou.

Sa prezint doar cateva citate din cea mai importanta carte a lui Rene Guenon “Domnia Cantitatii si Semnele Vremurilor”:

Citat: “…pentru tot ceea ce are orice fel de existenta chiar eroare, are in mod necesar motivul lui de existenta, si tulburarea insasi trebuie sa-si gaseasca, in final, locul pentru elementele ordinii universale.”

Observatie: Citind doar asta in Capitolul Introductie intr-un fel ma socheaza gandindu-ma unde cred ca duce argumentul- acel care vede tulburarea ca fiind doar o stare tranzitorie a realitatii care duce la o stare de ordine mai mare. Asta cu siguranta este foarte interesant de observat deoarece suna foarte mult in acelasi ton cu invataturile new-age a tuturor filozofiilor oculte izbitor de aprope de idea de “ordine din haos”. Ea in sine nu este o idee straina de alte invataturi similare gasite in biserici “crestine” variate. Insasi idea de purgatoriu este probabil foarte apropiata de aecst concept, pentru ca se indeparteaza de conceptul de iad ca stare permanenta a lucrurilor si prezentandu-l(iadul) ca un pas necesar spre obtinerea unei stari mai inalte(mantuirea). Asa ca de la bun inceput putem observa ca nu ne sunt prezentate acele invataturi ale Ortodoxiei ca fiind niste realitati in care iadul este o stare permanenta de tulburare si haos, si unde sufletele vor fi osandite pe vecie, ci doar un lucru trecator necesar pentru purificare spre o stare spirituala mai inalta. Aceasta este in mare masura aceeasi chestie ca idea de evolutie spirituala spre “punctul omega”, in care tulburarea este vazuta ca un pas necesar.

Si din nou:

Citat: “Daca contemporanii nostri ca un intreg ar putea vedea ce anume ce anume ii indruma si unde merg intr-adevar, lumea moderna ar inceta sa mai existe ca atare, pentru ca “rectificarea” care a fost adesea mentionata in alte lucrari ale autorului, nu a putut sa nu se intample prin acea circumstanta; pe de alta parte, doarece aceasta “rectificare” presupune sosirea la punctul in care coborarea este indeplinita complet, unde “roata inceteaza sa se roteasca”- cel putin pentru caracterizarea instanta a trecerii de la un veac la altul- este necesar sa conchidem ca, pana ce acest punct este in realitate atins, este imposibil ca aceste lucruri sa fie intelese de oameni in general, ci doar de un numar mic a acelora carora le este destinat sa pregateasca, intr-un mod sau altul, germenii veacului viitor. Este abia necesar sa zic ca tot ceea ce autorul a stabilit in aceasta carte si in alta parte are intentia sa fie adresat exclusiv acelor putini, fara vreun interes pentru inevitabila neintelegere a celorlalti; este adevarat ca acesti ceilalti sunt, si inca trebuie sa fie pentru o anumita perioda de timp, o imensa majoritate, dar atunci este tocmai in “domnia cantitatii”, si abia atunci, opinia majoritatii poate pretinde ca este luata in considerare intru totul.

Observatie: Aici putem vedea din nou ideea de “ordine din haos”. Daca cineva analizeaza cu atentie acest paragraf, autorul pare sa se adreseze unei elite “selectate”, sau “putinii care inteleg” ca lumii trebuie sa i se permita sa ajunga la un nou nivel “scazut”, sau un “punct de rectificare” unde un fel de trezire a maselor apare care marcheaza inceputul “pasului urmator”.

Si din nou:

Citat: “S-ar putea sa apara ca exista, intr-un sens, o multiplicitate in cele doua puncte extreme, in acelasi mod in care exista corelativ asa cum tocmai a fost subliniat, unitatea pe de o parte si “unitatile” pe cealalta; dar notiunea de analogie inversa se aplica strict si aici, astfel incat, in timp ce multiplicitatea principiala este cuprinsa in unitatea metafizica, “unitatile” aritmetice sau cantitative sunt, pe de alta parte, continute in alta multiplicitate inferioara”

Observatie: In conformitate cu aceasta, trebuie “sa evoluam din punct de vedere spiritual”, de la forma inferioara a “multiplicitatii inferioare” la nivelul superior al “unitatii superioare”, de la o forma slaba de “spiritualitate individuala” la o forma superioara de “spiritualitate colectiva”.

Concluzie: Nu trebuie sa intelegem din aceste idealuri perennialiste ca omenirea trebuie sa se pregateasca pentru un nou pas in evolutia sa spirituala fata de actualul nivel scazut, in care tulburarea nu trebuie vazuta ca un factor negativ, ci ca un catalizator pentru urmatoarea etapa la o stare spirituala superioara, la care se trezesc masele care ajung la un nou nivel scăzut în “epoca cantității”, iar apoi, conduse de puțini iluminați, fac un uriaș “pas înainte”? Nu am auzit asta inainte, aceasta nu este noua misiune a Bisericii Ortodoxe asa cum este definita in Sinodul de la Creta si asa cum a fost evidentiata in multe alte articole pe care noi le promovam in mod constant in OrthodoxAustralia?

Doar uitati-va la tocmai ce a spus Dan Brown si vedeti daca asta nu se incadreaza in linie exact cu acest fel de filozofie in care Hristos este inlocuit cu un fel de “constiinta globala a omenirii”, o “umanitate spiritual sporita”.

https://www.yahoo.com/news/collective-consciousness-replace-god-author-dan-brown-120033225.html